aware= calitatea de a mişca sufletul cuiva anume (în mod absolut subiectiv). Dacă eşti patriot, drapelul ţării tale va avea aware; cel al altei ţări, chiar dacă e mai frumos, nu va avea.
hokku= cele 3 versuri de start dintr-o renga sau tanrenga.
karumi (lit. „uşurinţă”)=Cel mai controversat termen din poetica niponă. A fost introdus de Bashō spre sfârşitul vieţii. Înseamnă utilizarea limbajului popular, informal într-un haiku, renunţarea la cuvinte de origine chineză, la orice hankodori (vezi) dar şi la calambururi, la jonglarea cu polisemia omniprezentă în limba şi poezia japoneză. De aceea, Bashō a fost părăsit de cel mai drag discipol al său, marele poet Enomoto Kikaku, acesta reproşându-i că „predica prăbuşirea poeziei în vulgaritate”. Disputa nu s-a încheiat nici până azi. Ea este mai acerbă în Japonia, dar există latent şi în Occident (unde se poate spune că haijinii care scriu şi tanka sunt mai înclinaţi să respingă karumi, iar cei care scriu doar haiku, senryu, haiku noir etc. sunt mai înclinaţi spre poziţia lui Bashō). Karumi este uşurinţa, dezinvoltura, firescul, naturaleţea. Se spune că haiku-ul e poemul unei respiraţii. Trăirea are spontaneitatea firească a minunii, expresia pe aceea a gestului cel mai simplu şi inevitabil al vieţii. Haiku-ul e doar un simplu gest vital. Umil şi totodată indispensabil. Pe cât de fragil, pe atât de grav.
kigo (sinonim, mai rar utilizat, kidai)=cuvânt care semnifică anotimpul. Obligatoriu în haiku şi tanka, neobligatoriu în senryu. Acest cuvânt ajunge să semnifice anotimpul în urma unor asociaţii mentale condiţionate psihologic şi cultural şi variază geografic şi temporal. De aceea, noi ~ trebuie mereu propuse şi codificate.
kireji=cezură. Obligatorie în haiku sau în primele 3 versuri ale unei tanka.
kukai= concurs de haiku desfăşurat în felul următor: Se ajunge la un dai2. (vezi) între mai mulţi poeţi. Unul din aceştia renunţă de bunăvoie să participe şi devine secretar, colectând poeziile celorlalţi, pe care le transcrie. Doar secretarul cunoaşte legătura dintre poezii şi autorii lor. Apoi ceilalţi „arbitrează” dând punctaje fiecărei poezii, în scris şi în secret (şi abţinându-se de la a judeca propriile creaţii) şi înmânează aceste punctaje secretarului, care face clasamentul. O formă „democratică” de utaawase.
mushin=imagine lipsită de frumuseţe clasică. Antonimul este ushin. Nodurile desfăcute ale unor şireturi negre sau unghiile date cu ojă verzuie au mushin, pe când fata de la ţară care îşi spală părul într-un pârâu de munte are ushin.
onji=unitatea de bază (silabică) a metricii japoneze. Valoarea pe care poezia europeană o atribuie rimei, japonezii o atribuie numărului de silabe/vers. O tanka are 31 de onji, un haiku 17 onji.
sabi (lit. „patină a vremii”)=calitate a unei imagini poetice de a exprima ideea de „învechire” şi de „abandon”, îmbinată cu nostalgie şi dulce tristeţe. Un gard de fier ruginit şi năpădit de iederă are sabi, un gard proaspăt vopsit, nu. Calitate apreciată în haiku, începând cu Bashō; mai puţin în tanka.
sedoka= variaţiune arhaică la o tanka. Are 6 versuri cu structura silabică 5-7-5-7-7-7 (38 de onji). În Japonia nu s-au mai scris sedoka de valoare deosebită încă din perioada Heian (sec.7-9). În alte limbi au apărut, însă, în ultimul timp, sedoka destul de reuşite.
wabi (lit. „sărăcie“)= frumuseţe rezultând din simplitate, frugalitate, refuzul exceselor. Frumuseţe „franciscană”. Foarte apreciată în haiku, la fel ca sabi.
yugen= inefabilul poeziei, fior poetic.
Bibliografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu